lasă că tăcerea din casă nu se dizolvă, chiar dacă-ţi mormăi tu scuzele, şi uite că mie nu mai îmi pasă cât se rezolvă dacă-ţi mesteci tu buzele!
dar află că ochii nu mă mai lasă să nu scot o vorbă, de când le-ai blocat tu ecluzele, şi vezi cheile alea de pe masă? s-a închis nu o boltă când ţi-ai şoptit tu obuzele...
înţelegi? nu sunt o unghie roasă scuipată cu voltă până schimbi tu autobuzele, şi nu, nu am chef de o dragoste falsă simulată cu poftă când nu-ţi mai găseşti tu muzele!
atât. ca o măsea încet scoasă. sau o revoltă. înăbuşită. cum faci tu. cu archebuzele.
îmi pare rău..
e o inima şi ea
şi are limitele ei:
se întristează când se râde prea mult
şi prea tare
şi prea cult
şi tresaltă
la vorbe clare precum EKG
sport-coupé
dragoste
sau
dezbracă-te!
îmi pare rău
că e o inimă mică
şi atât de limitată:
ar fi putut râde mai mult
şi mai tare
şi mai cult
şi insensibilă
putea fi la noţiuni obscure tip dor
dormitor
aleator
sau
toreador!
îmi pare rău,
e inima mea
în limitele mele:
râde când nu se plânge mult
şi e tare
de demult
şi scârţâie
la cuvinte aiurea precum ioi,
goi
amândoi
sau
muşuroi.
Am absolvit ultimul strop de cafea de o penitenta precara pe marginea canii, calibrand din ochi caracterele pe care nanosclavii urmeaza a le stivui in arhive in chiar acelasi timp al nasterii lor. Apoi am tastat, Uppercase, Times New Roman Bold, pe alb:
AXIOMA INDIVIZIUNII UNULUI DAT In realitate, unul dat nu se poate divide in mod egal la trei; oricare treime obtinuta prin fractie tripartita fiind mai mica decat celelalte doua ori egala cu doar una dintre ele, prin aceasta neconducand insa la imposibilitatea cuprinderii in mod perfect a aceluiasi fragment, de trei ori, in unitatea indiviza a unului dat.
Unul cate unul, fluturii din stomac
mor
si se prefac
in praf.
Si una cate una, aripile frante
cad
de atatea trante
in van.
Scurte reprize de ploaie acida
ard
cu lentoare placida
tot.
Suvoaie de emotii asasinate
spala
camere calamitate
de cord.
Sacul cu muschi, de fluturi se strange
plin
si macina sange
acru.
Eclipse in lipsa acuta de nopti
gusta
cu paine ardeii copti
in cadru.
Pana cand duodenul rigola isi infunda
plin
si vin cu o intelegere profunda
vidanjorii
ca-n dimineata vietii de dupa suicid
sa vie
printr-un miracol spermicid
si urmatorii:
Coconi, cucoane, larve de cocote
colcaind
cu gesturi poliglote
largi
in timp ce gioarse de mucoasa
rup
membrane ca sa iasa
vagi.
Una cate una, omidele de esofag
asteapta
un sentiment antropofag
s-apara.
S-auda. Sa vada. Sa-l consume
dulce
si imbujorat de spume
crud.
Si una-ntr-una si inca una, moliile-arc
ard
si crapa si se sparg
pe lung,
cand aripi dintr-o trena de matasa
curg
si fosnaie ca o mireasa
grasa.
Unul cate unul, alti fluturi in stomac
zboara
si nu se mai prefac
deloc.
Si una cate una, aripile intinse
torc
si se intorc surprinse
in joc.
..if tha mood should hit ya and ya wanna,baby I don't mind..
De cat timp inganam versurile astea? Picatura pe care ochiul meu o fixase pe flegma uscata de pe geamul autobuzului se coborase deja in santuletul garniturii de cauciuc. Pentru o fractiune de secunda am avut imaginea unui perineu umed de negresa. Flash. Bam. Boom. Mi se intampla mereu dupa. Mi-am gustat buzele, doar ca sa fiu sigur ca sunt inca sarate si asta m-a bulversat inca si mai mult..
..a little taste may relieve the tension I feel inside, so if the mood should hit ya..
Optsprezece ani. Dublul lor, de fapt. Iertare, dar nu sunt constient de cantitatea reala decat in putinele momente cand ii compar cu media de varsta a barbatilor din familia mea. As fi in ultima treime a vietii mele, statistic concluzionand. Cand stai intr-un scaun de autobuz, cu castile in urechi, incaltat cu o pereche de bascheti deja uzati si te gandesti la astfel de lucruri nu ai cum sa nu te intrebi diverse, nu? Like wtf?
O senzatie de insuficienta ma face sa imi caut in continuu pozitia cea mai comoda. M-am intrebat mult timp daca este o chestiune de boxeri, dar stiu acum ca e doar o senzatie organica dupa sex. Probabil cucoana asta de langa mine este deranjata, fiindca se tataie simultan cu miscarile mele. E ca o sincronizare copulativa intre noi, poate e singura ei defulare de genul asta din ulima vreme.. Ha, chestia asta m-a facut sa zambesc ca un tampit, stiu sigur asta. In fine, nimic din ce fac in dimineata asta nu e normal - n-au decat..
Am vazut multi oameni care traiesc intr-o lume paralela cu geamurile autobuzelor. Mie imi plac cei care zambesc, insa majoritatea sunt tristi. Asta ma face sa ma intreb daca lumile paralele in care calatorim la liber nu sunt mai triste decat asta, in care chiar platim biletul de autobuz. Vroiam sa o intreb si asta, dar uite ca am uitat. In ultima vreme uit prea multe din cele pe care vreau sa i le spun. Prea multe. Uneori cred ca uit si sa vorbesc cu ea. Suntem in acelasi loc, in acelasi timp dar reusim cumva sa nu ne intersectam vorbele. Privirile. Gandurile. Futu-i masa de viata. Ba nu, nu, pentru ca e bine si asa. Futu-i masa de.. de ce? In afara de noi, nu e nimeni de vina. Si totusi, cand ma scufund in ea, e acolo; si eu si ea suntem acolo.
Carnea ei alba suprapusa cu flegma uscata de pe geam e o priveliste gretoasa, sa mor io. Si totusi imi place. Imi place. Ce dracu e cu mine? Azi-noapte mi s-a parut ca fi-meu cel mic, cu care dormim, mi-a cuprins madularul cu mana si am tresarit ingrozit, iar in fractiunea de secunda doi mi-am dat seama ca e mana ei si a urmat gura ei si inainte sa termin a sunat telefonul si m-am enervat si abia apoi mi-am dat seama ca dormeam. Si ca visasem. Nu m-am frustrat in somn. M-am enervat de-a dreptul. In somn. Sunt futut. Am creierii infloriti ca un buchet de mucegai in cantul placilor de faianta. Un fost coleg de scoala e predicator. Cum poate? Sunt cat se poate de normal pana cand vine vorba de gandurile mele. Uneori stau ca acum, in autobuz, si mi se pare ca daca te-ai uita de afara inautrul sau m-ai vedea rosu-incins cu o furca intorcand obsesii intr-un cazan insmolit. Ha, ce frumos suna: astazi este o zi insmolita, doamna! Vreti sa ne futem?
Nu am puterea sa ii spun asta. Dar mor sa stiu ce mi-ar raspunde. Poate totusi am sa o fac. Nu direct. Ii dau un mail. Ajung la birou si fac asta. Ba nu, o sa o fac acum, de pe telefon. II dau un mesaj, doar sa pot sa il scot din buzunar - ha, un cot sub sanul cucoanei si tataitul ei se transforma intr-un oftat-icnit-bufnit - da, doamna, un barbat te poate atinge intr-un mod cum nu iti inchipuiai. Ok.. "astazi este o zi insmolita, doamna, vreti sa ne futem? daca va grabiti, m-ajungeti din urma : )". Send. Cum ar fi sa imi refuze Orange-ul transmiterea pentru folosire de cuvinte obscene? Tampit. Intrebare tampita.
Sex combinat cu miros de sosete murdare, umede. Drumul catre birou, astazi, are coordonate organice. Probabil o sa intarzii, e aglomerat si imi vine sa imi bag oricum picioarele. Ma simt atat de bine incat nu mai conteaza. Cand faci oferte de dimineata pana seara de pixuri si brichete personalizate 1 fata, 1 pozitie, 1 culoare, cantitate minima, nu ai unde sa te grabesti. M-am mintit adineaori. Nu am 18 ani la dublu. Am douazeci luati unul cate unul, impartiti la unul si inmultiti cu 2. Cred ca placerea asta noua, de a umbla in tenisi si de a merge cu castile in urechi este o cramponare in adolescenta. Mint, de fapt. Castile sunt o decramponare de realitate. Mizeria asta umana din autobuze trebuie ecranata. Oftalmologic. Ofalctiv. Often. Desi flegmele uscate sunt mai pregnante, prefer drumul de dimineata vs. cel de seara. Parca totul se impute, se suprapune si se gatuie sufocant cand se aseaza noaptea pe locurile sezande din autobuz.
"ma tem domnule ca v-am luat-o cu mult inainte, dar altfel sunt onorata sa colaboram indiferent ce aveti de gand..... va intoarceti pentru inca una scurta?"
Ah.
Am cautat-o cu lumanarea. Imi place. Imi place. Ceva s-a schimbat intre noi, dar imi place. Nu as fi scris niciodata asa ceva inainte. Nu cred ca mi-ar fi raspuns niciodata asa. Inainte. Poti sa citesti o mie de carti si sa vezi o mie de filme, modul in care iubesti in realitate nu are nimic cu cel din povesti. Abia acum inteleg pe deplin pasaje care mi se pareau fantezii de neindeplinit. Totul este la un moment dat posibil. Nu la un moment dat. La un anume nivel, poate e mai corect asa. Cat timp am pierdut incercand sa ne protejam perceptiile! Cat timp am irosit rostind "te doresc" in loc de "vreau sa te fut". Prea prost bine crescuti amandoi.
Iarasi mi s-a facut golul ala in piept si tanjesc sa imi trag palma ei peste fata, sa ma invelesc cu ea, sa ma linistesc. Acum imi dau seama ca celalalt telefon vibreaza de ceva vreme in geanta.. ma-sa, e de la birou "da Edi, sunt pe drum, ajung, da. spune-i ca nu tinem pe stoc rahat pentru el, dar ca daca vrea ii aduc eu de acasa.. nu, ma, nu-s nervos dar e idiot si m-am saturat de rahatii astia care negociaza rahat! da, ok, spune-i asa, multam, ajung si eu intr-un sfert de ora, ok?". De ce nu plec? De ce mai stau in jobul asta de cacat? Ultima oara cand mi-am intalnit colegii, jumatatea care conteaza e deja pe cont propriu sau sefi in firme mari. Ce dracu astept? Statuie in curtea firmei? Am vandut cele mai multe pixuri ieftine la suprapret - super frate, vrei sa fi presedintele romanilor de pretutindeni? Adevarul e ca mi-e frica. Cu pustii astia doi, cu rata la casa, cu lipsa jocului de glezne... M-am amagit intotdeauna ca nu voi trai din pensie. Cred ca asta e mai degraba din pricina mediei de varsta a barbatilor din familia mea, nu din spiritul antreprenorial. Cacat, daca traiesc mult?! O sa am o gramada de ani de petrecut alaturi si niciun ban sa traim brambura. Ca singurii mei bunici care au trait mult si care plecau de la o felie de paine taiata stramb si ajungeau sa nu isi mai vorbeasca saptamani. Intotdeauna mi s-a parut ciudat ca nu injurau. Nici nu se injurau. Niciodata. Pentru mine, care ziceam de dracu' inca din prima clasa, chestia asta mi s-a parut de neinteles. Acum stiu si ca era extrem de daunatoare, fiindca masca lipsa de sinceritate. Daca ma doare din cauza ta si ajung sa iti zic "du-te-n pizda matii!" iar apoi ramai cu mine, am trecut intr-un alt nivel. Stiu sigur asta. Acum.
Ne crestem prea prost bine crescutii nostri copii. Trebuie sa ii spun asta diseara. Sa nu uit. Ba nu diseara, fiindca trebuie sa terminam ce am inceput astazi dimineata. Daca adorm buzduganii. De obicei nu.
Poate am noroc. Well.. ..i'm guessin the mood just hit me.
